Skip to main content
"Am fost acuzata pentru ca am iubit România. Îmi recunosc "vina". De dragul culturii române, cu dorinta de a întemeia o scoala serioasa de indianistica, m-am stabilit aici.

Daca am vrut sa împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame si frica - acea teama care aproape ca ne-a paralizat mintile - alaturi de el. Nu m-am gândit sa plec de aici, nici sa trâmbitez la posturile straine de radio.

Scriam cu mâna în manusa, umblam dupa lumânari pentru serile fara curent, asa cum faceau multi. N-am învatat, însa, sa patinez pe strazile Capitalei, pentru ca în fiecare zi studentii ma luau de mâna, ma duceau la Universitate - la cursuri sau la examene - si ma aduceau acasa.

Uitându-ma la acele fiinte înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se parea ca vorbesc unor statui, într-o galerie de arta. Când le ascultam lectiile, vedeam cum le-au înghetat buzele, în "temperatura camerei". Totusi, lumina privirii lor mi-a dat puterea sa rezist".

Amita Bhose, 1992

N.R. Pentru opera Amitei Bhose consultaţi site-ul EDITURII CUNUNI DE STELE

edituracununidestele.ro

contact: office@edituracununidestele.ro

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Articole și studii - Ritmul cosmic in lirica eminesciană

Ritmul cosmic in lirica eminesciană "Melodica şoptire a râului, ce geme,/Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, / Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, / Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor" (Din străinătate), scria Eminescu în 1866. Stând la Cernăuţi, adolescentul asista cu sufletul la muzica naturii locului natal. Simţul ritmului şi sensibilitatea auditivă se fac remarcate chiar de la primele manifestări ale geniului său poetic. Ceva mai târziu, în Sara pe deal (1872), poezie ce se singularizează ca pastel rural în lirica eminesciană, se stabileşte o rezonanţă ritmică între teluric şi cosmic, atât pe plan vizual, cât şi pe cel auditiv. Urcarea turmelor pe deal se asociază cu scăpărarea stelelor pe cer; trecerea lunii se asociază cu mişcarea ochilor fetei privind prin frunziş, iar plutirea norilor realizează o euritmie cu conturarea treptată a streaşinilor în clarul lunii. Jalea buciumului pe deal, murmurul fluierelor în stână, scârţâitul cu
Post a Comment
Read more

Conferință - India în cultura lui Eminescu

India în cultura lui Eminescu Conferinţă ţinută (posibil) la 27 octombrie 1972 la Festivalul de poezie de la Iaşi Înrudirea gândirii eminesciene cu filozofia indiană a fost semnalată pentru prima oară în 1889, de către un gazetar craiovean, Gheorghe D. Pencioiu, care a sesizat izvorul imaginii cosmogonice din Scrisoarea I într-o traducere germană a Rgvedei . În secolul care a urmat, mai mulţi exegeţi români şi străini s-au preocupat de sursele indiene ale inspiraţiei poetului român. Ca rezultat, aproape douăzeci de opere eminesciene, scrise între 1870 şi 1887, au fost puse sub semnul influenţei indiene. În unele lucrări, Eminescu se referă explicit la India, iar în altele, legăturile se manifestă prin idei sau prin texte. Apariţia atât de frecventă şi pe o perioadă atât de lungă a ideilor indiene nu se remarcă la nici un alt scriitor român, fapt care indică o preocupare statornică şi o cunoaştere amplă a[le] lui Eminescu în domeniul literaturii indiene. Dar materialel
Post a Comment
Read more

Articole și studii - „Kamadeva, zeul indic"

„Kamadeva, zeul indic" Departe, departe de lumea muritorilor, pe un vârf al Himalayei, unde privirea umană nu putea ajunge, stătea marele yoghin Siva, absorbit în contemplaţie. Vântul rece sufla printre copacii înalţi de devadaru ; muzica celestă plutea în aerul înmiresmat de mosc. Totul era calm, plin de tăcere. Dintr-o dată, cine ştie prin ce minune, copacii au înmugurit şi au înflorit. Au ieşit toate vietăţile codrului, perechi-perechi. A început să adie vântul cald, primăvăratec. A apărut tânăra Parvati, adoratoarea lui Siva şi soţia lui într-o altă încarnare, cu ofranda în căuşul palmelor. Era îmbrăcată în veşminte roşii, ca soarele la răsărit. Purta ghirlande şi brăţări de flori, florile de primăvară străluceau în păru-i negru ca norii. Arăta ca o iederă înflorită, care se unduia în vânt. Fata s-a înclinat lui Siva şi i-a oferit un şirag de mătănii pregătite de ea din seminţe de lotus. Sihastrul a deschis ochii şi s-a uitat la Parvati, frumoasă ca lot
Post a Comment
Read more